Cocsul de turnătorie este un material critic în industria turnării metalelor, oferind sursa de căldură necesară și mediul de reducere chimică pentru procesul de topire. Spre deosebire de cocsul metalurgic, cocsul de turnătorie necesită o rezistență mai mare post-reacție (CSR > 60%), reactivitate mai scăzută (CRI < 30%) și caracteristici de combustie mai stabile. Cocsul de turnătorie de-înaltă calitate prezintă de obicei un conținut de cenușă sub 10–12%, un conținut de sulf sub 0,7% și materie volatilă în jur de 1,5%, asigurând o temperatură de topire stabilă și fier topit de-puritate ridicată.
Producția modernă de cocs de turnătorie utilizează în principal cărbuni volatili de înaltă{0}}calitate scăzută- (cum ar fi cărbunele de cocsificare și cărbunele gras) în proporții precise și optimizează structura cocsului prin procese de cocsificare specializate, inclusiv călirea uscată (CDQ). Indicatorii fizici cheie includ: rezistența la spargere (M40) > 85%, rezistența la abraziune (M10) < 8% și porozitatea controlată între 35-45%. Acești parametri influențează direct permeabilitatea cuptorului cupolar, eficiența de topire și calitatea fierului topit.
Asociația Internațională de Turnătorie (IFA) clasifică cocsul de turnătorie în trei grade: gradul premium pentru turnarea de precizie-de înaltă calitate, gradul 1 pentru turnarea pieselor auto și gradul 2 pentru producția generală de turnare. Selectarea gradului adecvat poate crește eficiența topirii cu 15–20% și poate reduce consumul total de energie cu 8–12%. Odată cu creșterea reglementărilor de mediu, cererea de cocs de turnătorie cu emisii reduse de-(cu conținut scăzut de sulf și azot) crește rapid, prezentând o rată anuală de creștere de 18%.
